Strugurii si vinul, proprietati terapeutice

g3oflo
By g3oflo noiembrie 17, 2016 19:51
loading...

Story Highlights

  • Strugurii si vinul, proprietati terapeutice

Related Articles

vin-si-struguriStrugurii si vinul, proprietati terapeutice

Proprietăţile terapeutice ale strugurilor sunt foarte diverse şi au o eficacitate ridicată în tratarea multor afecţiuni. Fiind uşor asimilabili, strugurii sunt excelente produse energetice, benefice pentru sistemele muscular şi nervos și, nu în ultimul rând, sunt foarte buni remineralizanți, antitoxine, stimulenți şi decongestivi pentru ficat. În egală măsură, sunt diuretici, laxativi şi răcoritori.

Suntem în prag de toamnă și cred că nu greşim când spunem că în această perioadă cea mai marea atenţie se acordă viilor, ale căror roade, respectiv strugurii, sunt aşteptaţi să intre în pârg, pentru a fi consumaţi atât în stare proaspătă, cât şi sub forma produselor ce rezultă ca urmare a unor procese de prelucrare (must, vin).

Strugurii se recoltează la maturitate, în lunile august‑octombrie, pe timp însorit, fără ploaie şi fără vânt puternic. Există un mare număr de soiuri şi varietăţi, unele destinate pentru consumul la masă, iar altele pentru vinificaţie.

Valoarea nutritivă şi terapeutică a strugurilor este datorată unui conţinut chimic foarte bogat, în care predomină zaharuri direct asimilabile (16‑17%), acizi organici (malic, tartric, succinic), proteide (0,7‑2,1%), lipide (0,4‑1,7%), taninuri, derivaţi flavonici, materii răşinoase, ceară, vitamine (A, B1, B2, B6, PP, C) şi săruri minerale (K, Mg, Fe, Mn, ca, P, I, Si).

Valoarea energetică este destul de ridicată (720‑980 calorii la 1 kg de struguri). Aceasta echivalează cu valoarea energetică a următoarelor produse alimentare: 300 g pâine, 500‑700 g carne de vită, 1,2 litri de lapte, 1,2 kg cartofi, 2 kg mere şi 3,5 kg tomate.

Strugurii prezintă o eficacitate foarte ridicată în tratarea multor boli, precum anemie, demineralizare, rahitism, astenie şi surmenaj. De asemenea, sunt benefici în afecțiuni digestive: gastrite, congestia ficatului şi splinei, constipaţie cronică, litiază biliară, mărirea secreţiei, enterite, dizenterie, intoxicaţii cu mercur sau plumb, hemoroizi. Au efecte puternice și în boli precum reumatism, artritism, gută, tuse convulsivă, astm bronşic, stări febrile, iritaţii ale căilor respiratorii, tuberculoză pulmonară, hipertensiune arterială, ateroscleroză coronariană, nefrite, litiază renală, azotemie, edeme renale, eliminarea acidului uric, obezitate, dermatoze, acnee şi reîntinerire cutanată. În același timp, strugurii îmbunătățesc acuitatea vizuală.

Cura de struguri proaspeţi durează 3‑4 săptămâni şi constă din consumul zilnic a 1‑2 kg struguri, bine spălaţi pentru a îndepărta substanţele pesticide folosite la tratamentele anterioare ale viei. Doza zilnică se împarte în trei părţi: câte o treime luate cu o oră înainte de micul dejun şi înainte de cele două mese principale. În obezitate se recomandă ca din 10 zile să se consume numai struguri timp de două zile.Cea mai eficientă cură recomandă ca, în primele două‑trei zile, să se consume câte un ciorchine înainte de cele trei mese; treptat se măreşte doza zilnică, timp de două‑trei săptămâni, până la cantitatea de trei kilograme zilnic. Ulterior, se reduce cantitatea de struguri, trecând la alte alimente, până la încheierea sezonului.Supradoza curei nu este indicată, întrucât poate afecta ficatul, care va prezenta stări de surmenaj.

Virtuțile vindecătoare ale sucului de struguri

Numit popular must, sucul de struguri se obţine prin prelucrarea primară a strugurilor ajunşi la maturitate. Mustul are o valoare nutritivă foarte ridicată, analizele demonstrând că este superior laptelui prin conţinutul în zahăr, materii azotate, săruri minerale şi prin valoarea calorică de peste 900 de calorii la un kilogram. Pe acest considerent, mustul din struguri a fost denumit „laptele vegetal”.

Principalele proprietăţi terapeutice sunt: tonice‑aperitive, nutritive, depurative, stomahice, diuretice, laxative şi excelent remineralizante, pentru care se recomandă în afecțiuni, precum anemie, convalescenţă, tulburări digestive, acidoză, afecţiuni hepatobiliare, colesterolemie, obezitate, reumatism, gută, insuficienţă cardiacă.

În caz de intoxicare se bea câte un litru de must nefermentat, timp de câteva zile consecutiv. La obezitate se consumă zilnic câte 700‑1.500 ml, timp de o zi‑două pe săptămână. Mustul este indicat în revigorarea tenurilor obosite, fiind utilizat sub forma unei loţiuni aplicate pe faţă cu ajutorul unor tampoane de vată, ţinute timp de 10 minute, urmate de o spălare a tenului cu apă şi puţin bicarbonat de sodiu. Aceleaşi efecte le are şi masca preparată din sucul a 15‑20 boabe de struguri copţi, care se amestecă cu amidon de porumb (zeamil); pasta obţinută, de consistenţa smântânei groase, se stropeşte cu zeamă de lămâie şi se aplică pe ten.

Cura cu must din struguri de bună calitate durează trei‑patru săptămâni şi constă din consumul a trei pahare pe zi, din care jumătate din cantitate se ia dimineaţa, pe nemâncate, iar restul la cele două mese principale.

Sucul de aguridă (din struguri necopţi) se prepară prin diluare cu apă (200 g suc la 1 litru apă) şi se foloseşte la prepararea unor alimente sau ca băutură răcoritoare. Este indicat în angine, hemoptizie, stări febrile şi stomatite. Prin siropare, se utilizează ca diuretic împotriva celulitei şi obezităţii, scorbutului şi icterului.

Proprietățile curative ale vinului

Printr‑o compoziţie chimică foarte amplă (zaharuri, acizi organici, glicerol, compuşi fenolici, aminoacizi, vitamine – A, B1, B2, PP şi săruri minerale – vinul asigură un deosebit aport nutritiv şi mineralizant pentru organismul uman.

În toate timpurile, vinul era recomandat, în primul rând pentru proprietăţile antianemice, fortifiante, revigorante şi energizante.

Vinurile albe sunt diuretice pentru rinichi sănătoși şi uşor acrişoare, cu rol în stimularea digestiei. Prin conţinutul lor în metionină, evacuează toxinele din ficat.

Vinurile roşii, bogate în taninuri, sunt astringente şi au un efect uşor constipant. Ajută la absorbţia vitaminei B12, cu rol în formarea sângelui.

La nivelul aparatului digestiv, un vin bun favorizează digestia şi menţine starea de confort digestiv, fără dureri şi fără balonări. În plus, reduce riscul apariţiei ulcerului gastric sau duodenal, prin combaterea bacteriilor din segmentul piloric, cum este cazul bacteriei Helicobacter pylori, precum şi a altor germeni dăunători, precum Salmonella.

Cele mai clare efecte pozitive ale vinului sunt legate de afecţiunile inimii şi ale sistemului circulator. Vinul roşu ajută la menţinerea sănătăţii vaselor de sânge, cu activarea circulaţiei periferice, chiar în cazul persoanelor în vârstă de peste 70 de ani și reduce inflamarea vaselor sanguine la fumătorii cronici. În general se reduce riscul afecţiunilor aterosclerotice la nivelul arterelor cerebrale şi la nivelul picioarelor. În mod semnificativ scade riscul atacurilor de cord şi al congestiei cerebrale.

La nivelul aparatului respirator, vinul roşu, printr‑un component important numit resveratrol, ajută la reducerea inflamaţiilor şi a riscurilor de boli cronice ale plămânilor, respectiv pneumonie, pleurezie, guturai şi gripă.

La nivelul creierului, consumul moderat de vin de calitate ajută la prevenirea afecţiunilor degenerative, precum maladia Alzheimer şi reduce semnificativ apariţia unui accident cerebro‑vascular.

Pentru bolnavii de diabet, un consum moderat de vin sec şi demi‑sec ajută la asimilarea generală şi reduce cantitatea de acetonă şi zaharuri eliminate în urină, caz constatat la persoanele cu glicemie ridicată.

Atât în formă naturală, cât şi diluat în proporţie 1:10, vinul are efecte bactericide, fiind unul dintre cele mai vechi antibiotice naturale, mai ales atunci când se amestecă cu miere de albine şi se aplică pe diferite ulceraţii şi plăgi externe, având acţiune cicatrizantă.

g3oflo
By g3oflo noiembrie 17, 2016 19:51

Abonare stiri

loading...