Sacrificiile umane la geto-daci

g3oflo
By g3oflo ianuarie 28, 2016 12:58
loading...

Sacrificiile umane la geto-daci

daciaÎn lumea antică relația cu divinitatea era întreținută de ofrande și sacrificii. Sacrificiul uman era considerat jertfa supremă adusă divinității. În acest mod se arăta venerația dar se cerea și iertarea în fața divinității. Decedatul devenea un erou post mortem. Tracii, germanii, mesopotamienii, grecii, romanii, aztecii, celții, au utilizat această practică de sacrificiu uman.

Herodot a descris această practică la geto-daci, care își trimiteau un mesager la divinitate.
Mai mult, Herodot povestește despre obiceiul funerar de a fi înjunghiată soția, după moartea soțului, chiar pe mormântul acestuia.

Toți prizonierii de război erau sacrificați în numele divinității. Herodot descrie credința geto-dacilor de a fi bravi în fața morții. Erau convinși că moartea este o trecere în altă lume plină de fericire.
O dată la cinci ani, era jertfit unul dintre ei, prin tragere la sorți. Sacrificiul era pentru Zamolxis, pe care îl rugau să le asculte păsurile și să aibă grijă de ei.

Persoana aleasă pentru sacrificiu era aruncată de la înălțime în săgeți. Dacă persoana nu murea era acuzată de trădare . Operațiunea se repeta, până când persoana aleasă murea.

În ceea ce privește sacrificiul femeilor, rudele de sex feminin ale decedatului se luptau între ele, soție, surori, mamă, concubine, pentru a fi alese să fie sacrificate pe mormântul defunctului. Era o cinste și o onoare pentru a fi desemnate.

Conform tradiției un bărbat putea să aibă mai multe soții și concubine. Cea desemnată era înjunghiată după care era arsă. Era dovada supremă a dragostei pe care o purta bărbatului și divinității.
La Agighiol, arheologii au descoperit un mormânt tumular, format din două camere. Mormântul aparținea unui prinț get și soției sale, care a fost sacrificată după moartea soțului.

Geto-dacii aveau un adevărat cult pentru cranii. După moartea unei persoane ei păstrau craniile. Ca dovadă în acest sens stau descoperirile de la Brad și Budești, unde au fost descoperite multe cranii.
Mircea Eliade afirmă în lucrarea sa, De la Zamolxis la Ghinghis Han, că cei care erau sacrificați erau inițiați în cultul zamolxian.

Sacrificiul se făcea o dată la cinci ani, pentru că această cifră era magică. Ea simboliza cele patru direcții și una centrală către divinitate. Un alt ritual era acela de a jertfi copii și de a pune craniile acestora sub temelia unei case sau a unui templu.

Aceste ritualuri au rămas un mister pentru istorici. Nu se cunoaște care divinitate cerea atât de mult sânge. Sacrificarea se făcea și în timpul verii, dacă recolta era proastă. Aruncau pe holdă sângele pentru a îndupleca divinitatea să dea ploaie.

La fel erau sacrificați și cei care erau bănuiți de magie erau. Sacrificiul se realiza pe altare de lemn sau de piatră.

g3oflo
By g3oflo ianuarie 28, 2016 12:58

Abonare stiri

loading...